Birdwatching sau observarea păsărilor

Cum am ajuns să observ păsările

Înainte să practic birdwatching (observarea păsărilor), credeam că este o activitate pentru bătrâni: stai pe loc pe un deal sau eventual într-un foișor de observare și te uiți cu binoclul. Evident, era o activitate statică, de pensionari. Deși îmi plac drumețiile, natura și sporturile montane, nu am dat prea multă atenție păsărilor. Erau toate la fel: mici și maro, un fel de vrăbii. Mai erau pescărușii și ciorile și cam atât.

Habar nu aveam cum arată corbul din fabula “Corbul și vulpea” a lui La Fontaine.

Ceva s-a schimbat în mintea mea și treaba asta cu păsările s-a infiltrat pe la 40 de ani. Aproape de pensie, știu 🙂
Am început să observ păsările din jurul blocului: pițigoii sunt de mai multe feluri, ciorile sunt de mai multe feluri, chiar și vrăbiile sunt de mai multe feluri. Familia vrăbiilor este reprezentată de vrabia de casă, vrabia de câmp și vrabia negricioasă. Dacă știați deja… felicitări! Eu nu știam pe atunci.

Ce echipament am achiziționat la început?

Un binoclu și un determinator de păsări.

Când am auzit prima dată de determinator, credeam că este un aparat electronic, îl îndrepți spre o pasăre și aparatul afișează numele speciei pe ecran. Simplu. Dar s-a dovedit că nu e chiar atât de simplu. Determinatorul este un atlas cu descrierea detaliată a caracteristicilor fiecărei specii. În România se pot observa vreo 400 de specii de păsări în decursul unui an, doar dacă umbli mult și străbați țara ca să fii unde trebuie la momentul potrivit.

Complexitatea

Poate că din rândurile de mai sus ați înțeles cât de complexă este de fapt această activitate de observare a păsărilor.

• Birdwatching ține de zoologie, pentru că te face să studiezi cărți întregi despre caracteristicile, habitatul și comportamentul păsărilor.
• Ține de ecologie, pentru că păsările cuibăresc numai într-un mediu unde au adăpost și hrană suficiente. Iar distrugerile de păduri, de pajiști cu tufișuri, de zone umede, precum și extinderea zonelor agricole influențează negativ spațiul și hrana păsărilor.
• Ține de tehnică foto, pentru că unele specii se pot fotografia sau observa numai de la mare distanță, cu obiective și lunete puternice.
• Ține de artă, pentru că la final rămâi cu o mână de fotografii bune, artistice, din câteva mii de cadre.
• Ține de sport, pentru că ai de umblat mult, cu echipament greu în spate, pe coclauri, la munte, târâș, camuflat. Rucsacul meu foto cu binoclul, aparatul foto, teleobiectivul, luneta și trepiedul cântărește peste zece kilograme. (Rucsac și echipament pentru coclauri găsești aici. Chiar și un binoclu.)

Specii rare

Legat de speciile rare și de momentul potrivit pentru a le observa, poate ați auzit de flamingii care cuibăreau în vară în România. Păsărarii dedicați au transmis multe avertismente turiștilor să lase păsările liniștite la cuib, să le fotografiem de foarte departe. Însă turiștii au vrut să le pozeze cu telefonul. Flamingii s-au speriat și și-au abandonat cuiburile. De aceea informațiile despre speciile rare și despre cuiburi nu se fac publice.

De unde să începem birdwatching?

Din casă, privind pe geam. Nu glumesc, sunt pasionați care numai de pe geam au putut observa peste 100 de specii de păsări. În perioada lockdown-ului, privind cu binoclul de pe balcon, vedeam peste 20 de specii într-o zi. Apoi urmează achiziționarea unui binoclu pentru începători, există binocluri decente sub 100 EUR. Apoi urmează observarea prin binoclu, ieșirile în natură și inevitabil dorința de a afla mai multe, adică un determinator. Mai apoi înscrierea în grupurile de pasionați de pe Facebook, înscrierea în organizațiile de profil (https://www.sor.ro/ și https://milvus.ro/), abonarea la reviste. Activitatea trebuie dublată de mult studiu. După o vreme, vei ajunge să deosebești speciile între ele, să cunoști speciile mai rare sau mai greu de observat.

Păsările și viața sălbatică

Inevitabil, de la păsări vei trece la wildlife în general. Vei începe cu mamifere mai des întâlnite (vulpe, căprior), reptile, amfibieni, insecte, păianjeni, flori, arbori. Acest amestec de preferințe și preocupări este firesc, întrucât speciile de animale nu pot exista unele fără altele.

Prin imaginile mele am încercat și să răspândesc niște informații utile, interesante sau doar curiozități din lumea animalelor. Cu cât știi mai multe despre un animal, despre ce abilități uimitoare are, despre ce procese fiziologice se produc în corpul lui, cu atât începi să îl îndrăgești. Iar de la drag la protecția mediului e doar un pas.
https://www.facebook.com/profile.php?id=100008616068044&sk=photos_albums

Concluzie

Deschide geamul, uită-te cu atenție.

Lasă-te vrăjit de micile păsărele de lăngă geamul tău.

Ieși în natură, și te vei îndrăgosti iremediabil de păsări!

Info util: SOR

SOR este acronimul pentru Societatea Ornitologică Română, cea care se ocupă de păsările din România. SOR este o sursă de mare încredere pentru informații referitoare la păsări. Tot ei organizează o mulțime de activități în această zonă.

Mai jos găsești un material video foarte util, realizat de SOR. Materialul prezintă cele mai comune specii de păsări din România și tehnici de a le recunoaște.

Daca vrei să încerci o tură de birdwatching, găsești idei aici.